Un vagon numit speranta

Posted: March 8, 2011 in Panica
Tags: , ,

ma bate vantul intr-un mod aparte. nu mi se mai impotriveste. dar nici nu ma impinge de la spate. parca se plimba linistit alaturi de mine. nu ma impiedic de nimic, nu ma latra cainii din spatele blocului, cersetorul nu imi cere bani, nu e aglomeratie la metrou. inchid ochii pentru un moment si am si ajuns la gara. nimeni nu imi intinde pliante colorate, nimeni nu ma taxeaza la intrare, nimeni nu ma intreaba unde vreau sa ajung. asa ca profit si merg mai departe pe peron. ma sui in tren si surpriza mea creste exponential. lemnul se smulge de pe peretii laterali ai vagonului si se arunca inspre compartimente. cauciucul garniturilor se desprinde din loc in loc si se amesteca cu metalul. geamurile se inmultesc si se micsoreaza, se imprastie si mi se intind la picioare intr-o incercare defazata de a reflecta o irealitate intolerabila. vantul inceteaza a bate, cainii incep sa ma latre. ma impiedic de gunoaie, imi prabusesc intre doua pliante corpu-mi vlaguit, privind neputincios la miile de reflectii defazate. am cazut pe burta, cu palmele in sus. viata ma taxeaza din nou pentru o reintrare in realitate, ma intreb inca o data unde am sa ajung, iar in palma dreapta simt cum se asterne milostiva o moneda de 50 de bani… cersetorul nu imi cere bani. pentru ca cersetorul sunt eu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s