si Cain era schizofrenic

Mersul imi e trist, ca si cum m-as sti vinovat de mai mult decat am facut. Merg alambicat prin mozaicul gandurilor amare de toamna. la fiecare trei sute saizeci si ceva de zile pica frunzele si o data cu ele, se pierd si gandurile mele. Odata cu caderea lor, cad cu totul in pacat. Bunatatea mi se ofileste odata cu florile, constiinta intra in hibernare, varul iese din avar. Ma simt rece, ma simt palid, simt cum incep sa nu ma mai simt. Sangele si pantalonii imi ingheata in vine, ratiunea pleaca si nu mai vine. Sunt tot mai alb, dar vad doar rosu in fata ochilor. Poti sa intrebi cat vrei… pana la primavara nu mai raspund de mine.

Apa-n vin nu se transforma, dar se face sange!

castigul vine incet. metru cu metru. asa se castiga teren. incet. dar sigur. incet vine inspre mine. metru cu metru. zi cu zi. an de an. ma simt tot mai aproape. daca as sti macar cum arata destinatia, as fi mai linistit. dar ma indrept catre necunoscut. sau el se indreapta catre mine. ne atragem ca polii opusi ai unui magnet de frigider. ravnim unul la celalalt. tot acest timp eu cred ca este un castig. sper sa nu ma insel… caci asta nu e doar o batalie dintr-un razboi. e un razboi cu o singura batalie.
terenul se gastiga incet. zi de zi, linistit te indrepti catre marginea terenului, ca o figurina atrasa de usa frigiderului de pe marginea tusei. ravnesti ca o gravida la acel frigider. ti-e sete ca dupa razboi. il ajungi, il deschizi si sorbi cu lacomie din cupa victoriei. sorbi castigul. e doar al tau. e doar apa. si in curand vor aparea depunerile de calcar!